33cb26c03d058b2a6070198d81637a1a (1)

Mașina era pregătită în fața cabanei. Era ușor obosită dar, se încuraja știind că drumul și călătoria erau întotdeauna pentru ea momente care îi trezeau sufletul într-un mod nou și intens. Astfel, își luă la revedere de la cei dragi, lăsă totul în urmă și porni. Așa cum se așteptase de la primii metri făcuți, magia începu să-și facă prezența, imaginile se derulau rapid una după alta, sunetul muzicii din casetofon parcă mișca pedala de accelerație, iar ea se contopea din ce în ce mai mult cu drumul.

Consuma kilometri de drum, trăiri, emoții, amintiri… Se afundase complet în călătorie și știind asta, zâmbea din când în când, căci ce poate fi mai provocator de cât să-ți simți sufletul treaz, viu, neobosit, însetat …

Pentru o clipă se contopi complet cu drumul, coborând atât de mult în ea, încât i se păru firesc să se întrebe «oare cine ține volanul acum?»  Niciun răspuns ce mintea l-ar fi putut recunoaște nu veni, în schimb, a știut că cert, ceva/cineva o ajută. Despre astfel de momente nu poți spune multe, ce cuvinte să alegi pentru a descrie irealul manifestat? Este acel moment în care ști fără să ști ce ști …și orice alt cuvânt în plus ar fura din magia momentului puțin câte puțin.

La un moment dat se hotărî să facă un efort să revină. Își struni voința și concentrarea la maxim și reveni, nu fără efort, în realitate.

Realiză că o durea îngrozitor capul, că oboseala începea să-și facă prezența dar, știa că nu se putea opri. Nu atunci, iși spunea «încă puțin, încă puțin te rog și apoi te vei odihni …».

De câte ori  își mai spusese asta? De multe ori, acum însă era altfel: era despre calea ei, despre ea devenită una cu drumul ei, cu visul ei, EA VIS și magia ce se țesea creând timpuri noi, spații noi, lumi noi …EA NOUĂ.

Se trezea primăvara afară iar înlăuntrul ei se trezea și ea odată cu primăvara!

2017 – la început de primăvară